Friday, November 17, 2006

In Romania se poarta "Romeo" si "Julieta"

Puzderia de scriitori romantici(e.g scriitori pasoptisti+Eminescu) studiati la scoala dauneaza grav societatii romanesti.

Oamenii de fel sunt consumatori si nu prelucreaza prea mult informatia.Femeile prin natura lor mai emotiva sunt predispuse la asimiliarea miturilor romantice si modelarii vietii lor in consecinta. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns dupa revolutie au aparut telenovelele care accentueaza trendul romantic al societatii romanesti.Odata cu ele numaru de "Juliete"/"printzese" a crescut periculos de mult.O parte din masculi au mirosit "trendul" si au inceput a poza in "Romeo"/"printz".
Am devenit o tzara de capete incoronate.

Aud oameni zicand chestii de genul "vreau sa fiu iubit(a) asa cum sunt".Nimic mai fals.

Formularea corecta este "vreau sa fiu iubit asa cum cred eu ca sunt". Imaginea unui om este despre "take it or leave it".Nu incerci sa schimbi imaginea pe care un om o are despre el insusi pentru ca se va razbuna.
Dupa cum probabil ati vazut si voi in viata intre "imaginea" unui om si ceea ce e pot exista discrepantze socante.Ceea ce este amuzant este ca un om va insista cu atat mai mult sa-ti vanda o "imagine" frumoasa cu cat mai "putred" este inside. "Nevoia de recunoastere" si vanitatea dicteaza in cazul acesta.

Imi amintesc ca o amica dezamagita in dragoste m-a intrebat :" De ce barbatii spun 'vorbe' daca nu le simt cu adevarat?"
Raspuns: Pentru ca asta cere piatza de multe ori..cuvinte de tip "commitment". Daca se cer "cuvinte" normal ca barbatii se adapteaza si le "vand".

Relatiile interumane sunt reglate de mecanismul cerere oferta. Nu e nimic romantic aici ci doar pragmatism. Dat fiind ca nu exista nici o autoritate care
sa impuna reguli pe aceasta piatza cei mai multi au de ales intre:
1. sa se adapteze la regulile pietzei si joci la profit(cantitativ at least) maxim
2. sa gaseasca un segment de nisa unde tranzactionezi dar cu putine sanse la mare profit (cantitativ) ..dar cu ceva sperante de profit calitativ.


Am sa las la judecata voastra cuvintele lui Cornel George Popa(scriitor):
"Vai de barbatii care nu stiu/pot sa minta o femeie".

..ah ...dar stai! ..mai e ceva:
"Vai de femeile care nu stiu/pot sa minta un barbat" :)

Thursday, November 09, 2006

Razboiul sexelor

Nu inteleg de ce avem un milion de asociatii pentru femei si atat de putine pentru barbati.
Femeile se aduna si vorbesc cat pot dupa care se duc linistite acasa ca sa vorbeasca din nou.
Barbatii se aduna la o bere sa vorbeasca si apoi se duc linistiti acasa ca sa asculte....cu o (alta) bere in mana care sa-i faca ascultarea mai usoara.
Vreau sa vad Asociatia Barbatilor Molestati Verbal de Femei.Acei eroi necunoscuti care isi asculta femeile fara o bere in mana.
Sunt sigur ca sanatatea lor mentala este puternic afectata de cicaleala de zi cu zi .
De ce nu se fac studii care sa ne dea o imagine despre aceasta drama mondiala?
Daca era ceva legat de femei se faceau 1000 de studii ...se adunau pe stadion saptamanal ,se fardau in culorile razboiului iar barbatii votau in graba o lege
pentru ca femeile le-au taiat portia de sex.

Halal.


Monday, October 30, 2006

Unde erau fetitele nebunatice din Londra

This summary is not available. Please click here to view the post.

Sunday, October 22, 2006

London - Paris by Eurostar

Azi dimineatza mi-am ridicat biletul London Waterloo - Paris Nord ptr Eurostar:

70 lire Londra - Paris ..clasa 2
170 lire Paris - Londra ...clasa 1

Ironia e ca trenul pleaca spre Paris din statia London/Waterloo . Poarta Londrei catre Europa si in particular Franta se numeste Waterloo. In cazu asta si francezii ar trebui sa redumeasca statia Paris Nord in ceva de genu Soleil d'Austerlitz :)

Calatoria a durat 2 ore 40 min intr-un scaun confort zero ptr un lungan de 2 metri ca mine ...300km/ora viteza de varf si 20 de minute de bezna in Eurotunnel.

Ajung in Paris Nord si sunt intampinat de 2 adolescente de etnie roma cu parfum parizian. Imbracate in costume traditionale ptr etnia roma si agitand un carton cu cerseala inspre ochii mei ma intreaba cu un inconfundabil accent de fete dacice :

Una(din ele): "Do you speak english?"
Eu: "Nu dragutza .....nu vorbesc englezeste"

La care ea face ochii mari si zice : "Quoi?"
Of ..m-au apucat dracii si pun un zambet mare pe fatza si le zic cu glas rar si domol:
"Hai marsh in p.. mamii voastre d-aci ca va f.. una de nu va vedeti"

A urmat un schimb de replici scurte in limba lui Eminescu pe care nu o mai auzisem de 2 saptamani. Parca mancam o prajitura buna cand dadeam din gura in romana....

Apoi m-am carat cu sufletul impacat la acest metrou Parizian care se dovedeste a fi mai mizer decat cel din Londra. Aveam sentimentul de "acasa" deja...